UN DOSAR CARE NU EXISTA: POVESTEA OMULUI CARE A STIUT TOT SI NU A SPUS NIMIC NICIODATA
În fiecare instituție marcată de corupție se găsește o figură enigmatică, un personaj care nu câștigă gloria eroului și nici nu se vede implicat în vinovății, dar fără de care activitățile ilegale nu ar putea să funcționeze. Acest individ nu dă ordine, nu semnează rechizitorii și nu apare în înregistrări cu declarații amenințătoare. El este cel care acționează — execută, știe, menține contactele și transmite informațiile. În narațiune, rămâne mereu în umbră, dar în realitate, este elementul esențial al sistemului. Un exemplu concret este Traian Surducan, care, în perioada 2014-2019, a ocupat această funcție în cadrul DNA Oradea. Deși nu el a fost arhitectul sistemului corupt, el a fost responsabil cu desfășurarea investigațiilor penale. A luat declarații, a executat mandatele și a avut legături directe cu ofițerii SRI, având cunoștință de promisiunile făcute denunțătorilor, pe care, uneori, le și făcea.
2012: ROMOCEA ȘI INFORMAȚIA CARE NU TREBUIA SĂ CIRCULE
Povestea acestui dosar se conturează în 2012, atunci când Ciprian Man și Ionel Morar Romocea, un infractor devenit denunțător, au avut o discuție crucială. Romocea a transmis lui Man o informație primită de la soția sa, care i-a spus că la Curtea de Apel Oradea „categoric nu se face nimic absolut” în legătură cu un dosar specific. Această conversație a fost ținută ascunsă timp de doisprezece ani, până în mai 2024, când Evenimentul Zilei a decis să o publice. Această informație a arătat nu doar o încălcare flagrantă a confidențialității, ci și o perturbare fundamentală a dinamicii de anchetare, în care anchetatorul a devenit parte din circuitul de informații al individului anchetat.
2015: DOSARUL KISS ȘI PROMISIUNEA DE LA RESTAURANT
În 2015, DNA Oradea a reținut-o pe Alexandru Kiss, fostul președinte al CJ Bihor, alături de alți coinculpați. Dosarul, gestionat de Muntean și Surducan, s-a dovedit a fi un fiasco; după aproape un deceniu de procese, inculpații principali au fost achitați, iar interceptările SRI au fost excluse din cauza caracterului lor ilegal. Un aspect scandalos a fost declarația denunțătorului Bojtor, care a afirmat că, atunci când a acceptat să depună mărturie împotriva lui Kiss fără probe solide, „domnul Surducan” l-a asigurat de „maximum cu suspendare”. Solicitarea lui Bojtor de a fi testat la poligraf, precum și cererea de a-l aduce pe Surducan în instanță, nu au sfârșit însă cu o audiere publică. Această declarație nu a dus la niciun dosar penal împotriva lui Surducan, iar instituțiile responsabile nu au arătat vreun interes pentru investigarea sa.
2019: OPT ZILE ȘI O DISPARIȚIE
Pe 4 ianuarie 2019, avocatul Răzvan Doseanu a publicat o înregistrare în care se auzea afirmația „să le intre frica”. La 25 ianuarie, conducerea DNA a cerut revocarea lui Man, Ardelean și Surducan. La 4 februarie, Surducan a fost pensionat. Astfel, opt zile au trecut de la revocarea sa la pensionare. Ciprian Man și Cristian Marius Ardelean au luptat ani de zile în instanțe, prima fără succes, iar cel de-al doilea reușind să reia activitatea în cadrul DNA în 2024. Surducan, însă, nu a protestat, nu a contestat revocarea și a dispărut pur și simplu. Această asimetrie sugerează că cei care se considerau vulnerabili au luptat pentru a-și apăra poziția, în timp ce Surducan a ales să se retragă, fără a fi oprit sau interogat.
2024: ÎNREGISTRĂRILE APAR, DAR E PREA TĂRZIU INSTITUȚIONAL
În mai 2024, Evenimentul Zilei a dat publicității înregistrări vechi cu Man și Romocea, pentru prima dată aducând la lumină statutul lui Surducan ca sursă informativă pentru inculpați. Această informație, deși a apărut în spațiul public, vine la cinci ani după ce Surducan s-a pensionat. Deși înregistrările sunt acum accesibile, nu a existat nicio reacție din partea instituțiilor competente. Niciun dosar penal nu a fost deschis pe numele lui, iar sistemul de răspundere instituțional nu a acționat în niciun fel. Informația a fost discutată în câteva articole, dar ulterior a dispărut fără a lăsa vreo urme în preocupările instituționale.
CE RĂMÂNE
Astfel, în 2026, Traian Surducan este un pensionar invizibil, fără o poveste publică sau un dosar asociat numelui său. Prezența sa se resimte doar în documentele altora și în înregistrările făcute de Ciprian Man cu Romocea, precum și în declarațiile lui Bojtor din instanță. Această situație reflectă o realitate amară a unui sistem care, în ciuda unui șir lung de anchete, procese și revocări, nu a găsit necesar să explice public de ce un ofițer judiciar care a condus investigații controversate a scăpat neafectat de responsabilități. Posibil că aceasta se datorează fie faptului că nu a comis vreo greșeală, fie că instituțiile nu au dorit să se confrunte cu adevărul. Indiferent de circumstanțe, dosarul Surducan rămâne un exemplu emblematic al eschivării de responsabilitate în România, subliniind faptul că, uneori, cel mai mare dosar este cel pe care nimeni nu l-a deschis.